ALMOIXÀVENA (MOIXÀVENA) - un fel de gogosi... deformate

O reteta care am inteles ca face furori in blogosfera culinara spaniola. Iulia, de la care am reteta, zice ca cele mai bune Almoixàvena se fac in localitatea numita Xàtiva, traditional joia. Si cum ieri a fost taman joi, am zis sa le fac :)) Ce reprezinta? M-am gindit mult sa gasesc un echivalent in romana. Singura expresie care mi-au venit in cap ar fi "gogosi sparte" :)
Aveti nevoie de (lichidele se masoara in grame, nu ml!):
200 g apa
100 g ulei fara miros (floarea soarelui sau simburi de struguri)
130 g faina
4 oua
untura (optional!)
scortisoara si zahar tos dupa gust
un praf de sare

Apa si uleiul se pun la fiert. Cind da in clocot, se ia de pe foc si se adauga faina, amestecind bine pina la omogenizare. Se incorporeaza ouale pe rind. Dupa ce se adauga oul, aluatul se sparge in fulgi, devine lunecos si greu de amestecat, dar cine e familiarizat cu aluatul de eclere, stie ca perseverenta te ajuta sa obtii un aluat omogen si lucios. :)
Aluatul obtinut se intinde in strat cit mai subtire pe o hirtie de copt, care se transfera pe o tava intinsa. Se presara cu zaharul amestecat cu scortisoara, si se pun bucatele mici de untura din loc in loc (eu am folosit unt la prima tava, am remarcat ca datorita lui, gogosile au iesit mai moi. La a doua tura n-am pus unt deloc, si mi-au iesit gogosi mai crocante). Se da tava in cuptorul incins, pina se umfla suprafata (in moduri care de care mai ciudate :D e normal) si incepe a se rumeni pe la margini. Se scoate tava, se lasa un pic la racit, apoi se rupe toata turta din tava in bucati la mici, dupa preferinta. Sint pufoase, usoare (ca greutate, altfel nu sint light!) si merg perfect cu o cana de lapte sau ceai. Copiilor le-au placut mult, 2 tavi s-au topit de ieri pina azi dimineata.