Placinta de post cu mere

Stiu ca postul este pe sfirsite, dar aceasta placinta este atit de buna, incit merita sa fie pregatita oricind.

Aveti nevoie de:

Pentru aluat:
- 250 ml lapte de soia
- 25 g drojdie proaspata
- 1 lingura de zahar
- 1 lingurita de sare
- 100 g ulei de palmier usor incalzit
- 500 g faina (eu am adaugat si tarite, ca de obicei, nu m-am putut abtine :D)

Pentru umplutura:
- 1 kg mere
- 50 g zahar (sau mai mult, daca merele sint acrisoare)
- 2-3 linguri de stafide
- 1 lingura de virf de amidon
- vanilie
- sucul de la o jumatate de lamiie

Drojdia se dizolva cu zaharul in laptele de soia caldut, apoi se adauga faina, sarea si uleiul. Se framinta un aluat elastic si complet nelipicios. Se lasa la crescut vreo ora.
Se pregateste umplutura: merele se spala, se curata de coaja si cotor, se taie cubulete nu foarte marunte. Se toarna peste ele sucul de lamiie, ca sa se evite oxidarea, apoi se adauga stafidele, zaharul, vanilia si amidonul. Se amesteca bine.
Se imparte aluatul in 2 parti: de 2/3 si 1/3. Cea mare se intinde cu sucitorul, apoi se transfera intr-o tava teflonata neunsa, formind margini de 2-3 cm inaltime. Se toarna umplutura si se imprastie uniform. Se intinde si bucata de mica de aluat si se acopera placinta, sigilind marginile. Se inteapa din loc in loc cu furculita si se da tava in cuptorul incins pina se rumeneste suprafata. Initial, placinta iese cu blatul mai tare, dar daca se tine sub folie de aluminiu, se inmoaie, mai ales pina a doua zi. Se taie neaparat rece, altfel se imprastie umplutura.

Placinta fina cu mere

La placinta aceasta am folosit o portie dubla din aluatul fals dospit al lui Dr Oetker, varianta dulce. O minune de aluat, pufos si moale, potrivit pentru diverse placinte. In umplutura mi-a venit ideea sa adaug smintina dulce, idee ce s-a dovedit a fi mai mult decit minunata. Placinta a capatat un gust fin de frisca, daca va decideti sa o preparati si voi, n-o sa regretati.

Pentru aluat:
300 g brinza de vaci mai mult cremoasa decit uscata
12 linguri lapte
12 linguri ulei
virf de cutit sare
2 pliculete zahar vanilat
150 g zahar
500-600 g faina
1 pliculet (10 g) praf de copt

Pentru umplutura:
1 kg mere (eu am folosit golden)
2-3 linguri de zahar (in dependenta de dulceata merelor, merge si mai mult, daca e nevoie)
100-150 ml smintina dulce 30% grasime
vanilie

Mai intii se prepara aluatul. Se amesteca intr-un vas brinza, laptele, uleiul, sarea/zaharul. In alt vas se cerne faina impreuna cu praful de copt. Se incorporeaza faina in pasta de brinza si se framinta, dar nu prea mult, efectiv citeva minute, cit nu se mai lipeste aluatul de miini.
Recunosc ca n-am avut decit 200 g de brinza, restul de 100 g am inlocuit cu lapte batut. Rezultatul final n-a fost cu nimic influentat. Deci, daca nu va ajunge brinza, puteti sa o inlocuiti fara teama cu lapte batut/iaurt.
Pentru umplutura, se spala merele, se curata de coaja si cotoare si se taie cubulete. Se adauga zaharul, smintina si vanilia. Se amesteca bine.

Se imparte aluatul in 2 bucati, una de circa 2/3 si alta de 1/3. Bucata mare se intinde cu sucitorul si se aseaza intr-o tava (a mea are dimensiunile de circa 25x35 cm), pe fundul si peretii ei. Se pune umplutura de mere si se repartizeaza uniform in tava. Se intinde si bucata mica de aluat si se acopera placinta. Se impunge suprafata din loc in loc cu o furculita. Placinta se da in cuptorul incins la 180 C si se coace pina se rumeneste. Se taie calda sau rece.

Placinta cu mere

Aluatul acestei placinte e o improvizatie dupa o reteta de fursecuri pe care ni le facea mama in copilarie. Era vorba de cantitati egale de untura si smintina, plus faina cit cuprinde. Ieseau niste fursecuri extrem de fragede, care se topeau un gura. Mi-a venit ideea sa inlocuiesc untura cu... ulei de palmier, care la rece se solidifica si chiar seamana cu untura. Rezultatul a fost mai mult decit multumitor: a iesit un blat fraged foarte bun, iar combinatia cu merele e chiar una cistigatoare. Va recomand sa incercati!


Pentru aluat, aveti nevoie de:

200 g ulei de palmier (l-am tinut la rece in prealabil, ca sa se solidifice)
200 g smintina (eu am avut un fagaras, dar cu aspect de smintina, nu avea deloc granule de brinza in el)
faina cit cuprinde (mie mi-a luat fix 400 g)
1 lingurita bicarbonat de sodiu sau praf de copt (nestinse)

Intr-un bol sau in cuva masinii de piine se pun toate ingredientele si se framinta pina se obtine un aluat nelipicios. Se formeaza o bila si se da la rece pentru vreo ora.
Intre timp, se spala vreo 4 mere mai maricele. Se curata de coaja si seminte, se taie felii, apoi bucatele mai mici. Eu folosesc o scula de la Ikea, care imparte marul in feliute si scoate in acelasi timp cotorul, imi ramine doar sa curat feliutele de coaja si sa le tai mai marunt. Se pune zahar (150 g), scortisoara si vanilie (dupa gust) si se amesteca bine.
Se imparte aluatul in 2, o bucata mai mare si una mai mica. Bucata mare se intinde intr-o tava de 20x30 cm, cu mici margini. Se intinde umplutura de mere, se acopera cu cealalta bucata de aluat, intinsa. Se inteapa din loc in loc cu furculita si se da mai intii la foc mediu (180 C), apoi mai mic (150 C), acoperita cu folie de aluminiu. Se tine cam o ora, pina se rumeneste suprafata. Se taie abia dupa racirea completa si se presara cu zahar pudra.

Placinta cu cirese "Twin Peaks"

Urmatoarea reteta o am de la o prietena de pe un forum, Alynutza. E o placinta fenomenala la gust. Acusica vine sezonul cireselor, asa ca o puteti prepara in curind, ca sa va convingeti cit de buna e. Redau textul asa cum l-am copiat de pe forumul respectiv:

Va recomand in schimb cu tot dragul cea mai buna placinta cu cirese pe care am mancat-o vreodata: placinta Twin Peaks.
Pentru aluat aveti nevoie de :
350 gr. faina
200 gr. unt sau margarina
2 galbenusuri
2 lingurite zahar
1 praf de copt
sare, vanilie
2-3 linguri smantana
Se freaca untul cu zaharul, sarea, vanilia si galbenusele. Se adauga faina, praful de copt stins cu zeama de lamaie, si smantana pentru a obtine un aluat usor de intins si nelipicios. Se da la rece o ora.
Intre timp se prepara umplutura:
1500-1600 gr. cirese fara samburi (scoateti samburii de la 2 kg. de cirese)
3 linguri pesmet
90-120 gr. nuca taiata nu foarte marunt
225-300 gr. zahar tos (puteti pune mai mult sau mai putin in functie de gust si de cat de dulci sunt ciresele)
scortisoara si vanilie dupa gust
Aluatul se imparte in doua (o parte putin mai mare care sa acopere si marginile tavii) si se intinde (eu l-am intins cu facaletul intre 2 bucati de folie). Se aseaza o parte in tava cat sa acopere si marginile, peste se presara pesmet, cam jumatate din compozitia de zahar amestecat cu nuca, vanilie si scortisoara, se pun ciresele in strat generos, deasupra restul de zahar si apoi foaia de aluat ramasa, care se inteapa din loc in loc cu furculita.
Se da la copt la foc potrivit (mai degraba spre mic) si se coace pana foaia de deasupra este aurie.
Dupa racire se presara cu zahar pudra si o idee de scortisoara.
Eu o fac in tava de aragaz (aceea care vine cu aragazul la cumparare). Aluatul e un pic cam subtire, dar am incercat sa fac si din o cantitate jumate si a iesit prea mult aluat, tot farmecul acestei prajituri constand in stratul generos de cirese cu un pic de crusta de aluat fraged. Eventual mariti cantitatea cam cu 10%. Dureaza cam mult scosul samburilor, insa merita tot efortul.

Placinta sarata cu peste

Aluatul si ideea de asamblare este de aici, iar ideea cu pestele o am de la Elena. Pestele a fost pangasius, care nu are oase si de aceea se preteaza la placinte. Unica chestie e ca are un gust... hm, sa-i zic specific (a se citi ciudat :-D), nu place oricui. Aluatul insa este delicios si am sa-l folosesc cu siguranta cu alte umpluturi.

Aluatul fals dospit al lui Dr. Oetker

Sub aceasta denumire am gasit pe net urmatoarea reteta de aluat. Se zice ca a fost inventata de celebrul Dr. Oetker. Este un aluat care se prepara rapid, existind in varianta atit simpla cit si dulce. Din acest motiv, are multiple intrebuintari. Eu am facut cu el placinte, pizza, melcisori cu nuca/scortisoara.

Varianta simpla:
150 g brinza de vaci mai mult cremoasa decit uscata
6 linguri lapte
6 linguri ulei
1 lingurita sare
300 g faina
1 pliculet (10 g) praf de copt

Varianta dulce:
150 g brinza de vaci mai mult cremoasa decit uscata
6 linguri lapte
6 linguri ulei
virf de cutit sare
1 pliculet zahar vanilat
75 g zahar
300 g faina
1 pliculet (10 g) praf de copt

Se amesteca intr-un vas brinza, laptele, uleiul, sarea/zaharul. In alt vas se cerne faina impreuna cu praful de copt. Se incorporeaza faina in pasta de brinza si se framinta, dar nu prea mult, efectiv citeva minute, cit nu se mai lipeste aluatul de miini.

Foarte important: daca brinza nu este cremoasa, ci mai mult uscata, se va micsora cantitatea de faina: mai intii se pune jumatate, apoi, pe masura ce se framinta, se mai adauga daca e nevoie. Daca se pune toata faina in cazul unei brinze uscate, aluatul va iesi foarte tare.