Prajitura cu mere si cocos

O reteta de prajitura delicioasa, marca Laura Laurentiu. Pe blogul Laurei exista poze pas cu pas foarte amanuntite. Eu am apucat sa fac poza doar produsului final.

Aveti nevoie de:
Pentru umplutura:
1,5 kg mere curatate
zeama de la 1/2 de lamiie
200-250 g de zahar (in functie de cit de dulci sint merele)
1 lingurita de scortisoara macinata
1 plic de budinca de vanilie
o mina de stafide

Pentru blat:
120 g unt, la temperatura camerei
120 g zahar
esenta de vanilie
2 oua mari (sau 3 mici)
300 g faina
1 lingurita cu virf de praf de copt
200 ml lapte

Pentru topping:
80 g de unt topit
100 g zahar brun (eu am folosit alb)
60 g fulgi de cocos
100 g faina integrala (eu am folosit alba)
1 lingurita de scortisoara macinata

Merele se curata de coaja si seminte, se stropesc cu suc de lamiie, apoi se taie cubulete. Se adauga zaharul, se amesteca si se lasa putin deoparte, pina se pregateste blatul.
Untul moale se bate cu zaharul, apoi se adauga ouale pe rind, laptele, vanilia si la sfirsit, faina in care s-a amestecat praful de copt. Aluatul (care iese ceva mai gros decit cel de pandispan) se intinde intr-o tava tapetata cu hirtie de copt (a mea a avut dimensiunile 25/35 cm) si se niveleaza suprafata. Se da in cuptorul incins la foc mediu.
Merele, care intre timp au lasat suc, se pun intr-o oala pe foc, se adauga stafidele, scortisoara si praful de budinca, amestecind mereu. Se lasa citeva clocote, pina se leaga merele ca un jeleu. Se stinge focul si se prepara toppingul.
Intr-un vas se amesteca ingredientele uscate (cocosul, faina, zaharul si scortisoara), apoi se toarna peste ele untul topit, amestecind bine, sa se patrunda untul. Compozitia va fi sfarimicioasa, care formeaza bulgari, daca e strinsa in pumn.
Se scoate blatul din cuptor, care e aproape gata, se intinde pe el uniform compozitia de mere in jeleu, apoi se presara toppingul. Se da tava inapoi in cuptor, pina suprafata prajiturii se rumeneste frumos. Se lasa pina la racirea completa in tava, abia apoi se portioneaza.

Observatiile mele: desi am respectat cantitatile dupa cintar, topping mi-a iesit destul de putin, suprafata prajiturii nu a fost asa de pufoasa ca a Laurei, ci avea goluri. Poate o fi din cauza fainii albe, am zis ca data viitoare o sa folosesc neaparat integrala, sa vad cum iese.

Chifle rasucite cu scortisoara (fluturasi, inimioare, opturi, floricele)

Din aluat dulce dospit puteti face astfel de chifle amuzante, pe placul copiilor. Aluatul poate fi dupa orice reteta preferata de voi, important e sa fie facut cu drojdie si sa fie dulce. De exemplu, aluatul de cozonac e perfect. M-am inspirat de aici si de aici. Mai puteti arunca un ochi si aici.

Aveti nevoie de:
aluat dulce dospit (calculind cite 70-80 g pentru o chifla)
unt topit sau ulei, pentru uns
amestec de zahar (eu am pus brun) si scortisoara

Se prepara aluatul dupa reteta dorita, se lasa la dospit pina isi dubleaza volumul, apoi se portioneaza. Fiecare bucata de aluat se intinde intr-un cerc (daca vreti chifle mai pufoase, nu folositi sucitorul la intins, ci degetele), se unge cu unt topit sau ulei, se presara zahar cu scortisoara, se ruleaza. Apoi se procedeaza in functie de forma dorita. Sper ca pozele sint explicite:

Pentru taiat se foloseste un cutit bine ascutit. Chiflele se muta cu grija pe tava tapetata cu hirtie de copt, se mai lasa 10-15 minute, apoi se baga in cuptorul incins la 180 C. Se coc pina la rumenire, apoi se scot pe un prosop sa se raceasca.

ALMOIXÀVENA (MOIXÀVENA) - un fel de gogosi... deformate

O reteta care am inteles ca face furori in blogosfera culinara spaniola. Iulia, de la care am reteta, zice ca cele mai bune Almoixàvena se fac in localitatea numita Xàtiva, traditional joia. Si cum ieri a fost taman joi, am zis sa le fac :)) Ce reprezinta? M-am gindit mult sa gasesc un echivalent in romana. Singura expresie care mi-au venit in cap ar fi "gogosi sparte" :)
Aveti nevoie de (lichidele se masoara in grame, nu ml!):
200 g apa
100 g ulei fara miros (floarea soarelui sau simburi de struguri)
130 g faina
4 oua
untura (optional!)
scortisoara si zahar tos dupa gust
un praf de sare

Apa si uleiul se pun la fiert. Cind da in clocot, se ia de pe foc si se adauga faina, amestecind bine pina la omogenizare. Se incorporeaza ouale pe rind. Dupa ce se adauga oul, aluatul se sparge in fulgi, devine lunecos si greu de amestecat, dar cine e familiarizat cu aluatul de eclere, stie ca perseverenta te ajuta sa obtii un aluat omogen si lucios. :)
Aluatul obtinut se intinde in strat cit mai subtire pe o hirtie de copt, care se transfera pe o tava intinsa. Se presara cu zaharul amestecat cu scortisoara, si se pun bucatele mici de untura din loc in loc (eu am folosit unt la prima tava, am remarcat ca datorita lui, gogosile au iesit mai moi. La a doua tura n-am pus unt deloc, si mi-au iesit gogosi mai crocante). Se da tava in cuptorul incins, pina se umfla suprafata (in moduri care de care mai ciudate :D e normal) si incepe a se rumeni pe la margini. Se scoate tava, se lasa un pic la racit, apoi se rupe toata turta din tava in bucati la mici, dupa preferinta. Sint pufoase, usoare (ca greutate, altfel nu sint light!) si merg perfect cu o cana de lapte sau ceai. Copiilor le-au placut mult, 2 tavi s-au topit de ieri pina azi dimineata.