Saratele din brinza de burduf

O reteta simpla de tot si rapida. Cantitatile sint aproximative.

Aveti nevoie de:
brinza de burduf (eu am folosit 200 g)
faina cit cuprinde sa iasa un aluat elastic (mie mi-a luat cam 400 g)
1-2 linguri de apa, daca e nevoie

Se pune brinza de burduf intr-un bol, se adauga faina si se framinta un aluat de consistenta plastilinei. Eu am avut nevoie si de putina apa, ca sa se lege aluatul mai bine. Se lasa la rece vreo jumatate de ora, apoi se intinde cu sucitorul si se taie fisii. Se coc pe tava tapetata cu hirtie de copt, la foc mediu, pina la o rumenire usoara. Se pastreaza intr-un vas cu capac.

Placintele ca la Elena

Acum citeva zile am mincat niste placintele facute de o prietena de-a mea, care au fost absolut delicioase. I-am cerut reteta si le-am facut si eu azi, sint o minune! Moi si foietate, sa le tot maninci! Multumesc, Elena, pentru reteta!Aveti nevoie de:
1 ou
100 g smintina
1 lingurita sare
circa 100-120 ml apa
faina cit cuprinde (cam 3 pahare sau vreo 450 g)

60-80 g unt moale la temperatura camerei (in reteta originala e margarina) pentru uns aluatul
100 g smintina pentru uns placintelele

Pentru umplutura:
600 g brinza de vaci
1 ou
sare/zahar+arome
o legatura mica de marar + citeva fire de ceapa verde
stafide

Din ou, smintina, apa, sare si faina se framinta un aluat ca de piine, nitel lipicios. Se lasa sa se odihneasca pe masa vreun sfert de ora.
Apoi, tot presarind faina, se imparte aluatul in 3 parti egale. Fiecare parte se intinde cu sucitorul intr-un dreptunghi, care se unge cu unt moale.
Se string rulou si se dau la rece pentru vreo jumatate de ora cel putin.
Pentru umplutura, se amesteca brinza de vaci cu oul, apoi se imparte in 2 castroane: in unul se pune sarea si verdeata tocata marunt, iar in celalalt, zaharul, aromele si stafidele. Se amesteca bine.

Se scot rulourile de la rece, se taie fiecare in circa 10-12 bucatele,
fiecare din ele se intinde cu sucitorul,
se pune umplutura,
se aduc colturile spre centru, lipind bine, apoi se intoarce placintuta cu marginile in jos. Se pun pe o tava, neaparat pe hirtie de copt,se unge suprafata cu smintinasi se coc in cuptorul incins mai intii la 220 C pina incep a se rumeni, apoi se scade focul la 150 C si se mai tin vreo 10 minute. Se scot din tava si se acopera cu un prosop, ca sa se inmoaie.

Placinta fina cu mere

La placinta aceasta am folosit o portie dubla din aluatul fals dospit al lui Dr Oetker, varianta dulce. O minune de aluat, pufos si moale, potrivit pentru diverse placinte. In umplutura mi-a venit ideea sa adaug smintina dulce, idee ce s-a dovedit a fi mai mult decit minunata. Placinta a capatat un gust fin de frisca, daca va decideti sa o preparati si voi, n-o sa regretati.

Pentru aluat:
300 g brinza de vaci mai mult cremoasa decit uscata
12 linguri lapte
12 linguri ulei
virf de cutit sare
2 pliculete zahar vanilat
150 g zahar
500-600 g faina
1 pliculet (10 g) praf de copt

Pentru umplutura:
1 kg mere (eu am folosit golden)
2-3 linguri de zahar (in dependenta de dulceata merelor, merge si mai mult, daca e nevoie)
100-150 ml smintina dulce 30% grasime
vanilie

Mai intii se prepara aluatul. Se amesteca intr-un vas brinza, laptele, uleiul, sarea/zaharul. In alt vas se cerne faina impreuna cu praful de copt. Se incorporeaza faina in pasta de brinza si se framinta, dar nu prea mult, efectiv citeva minute, cit nu se mai lipeste aluatul de miini.
Recunosc ca n-am avut decit 200 g de brinza, restul de 100 g am inlocuit cu lapte batut. Rezultatul final n-a fost cu nimic influentat. Deci, daca nu va ajunge brinza, puteti sa o inlocuiti fara teama cu lapte batut/iaurt.
Pentru umplutura, se spala merele, se curata de coaja si cotoare si se taie cubulete. Se adauga zaharul, smintina si vanilia. Se amesteca bine.

Se imparte aluatul in 2 bucati, una de circa 2/3 si alta de 1/3. Bucata mare se intinde cu sucitorul si se aseaza intr-o tava (a mea are dimensiunile de circa 25x35 cm), pe fundul si peretii ei. Se pune umplutura de mere si se repartizeaza uniform in tava. Se intinde si bucata mica de aluat si se acopera placinta. Se impunge suprafata din loc in loc cu o furculita. Placinta se da in cuptorul incins la 180 C si se coace pina se rumeneste. Se taie calda sau rece.

Turte cu iaurt

Intr-o dimineata am constatat ca piinea pe care o aveam in casa era mucegaita. De aceea, am facut rapid aceste turte, care sint moi si foarte bune la gust. Pot fi servite cu crema de brinza, telemea, sunca, pate, cu ce vreti voi. Iar a doua zi ramin bune si nu se inaspresc (daca sint pastrate corespunzator).

Aveti nevoie de:
300-350 ml iaurt (merge si din cel usor expirat)
1 lingurita (fara virf) de bicarbonat de sodiu
1 lingurita de sare
faina cit cuprinde, sa iasa un aluat ca de piine

Bicarbonatul si sarea se amesteca in putina faina, apoi se adauga peste iaurt. Se framinta, adaugind faina, pina se obtine un aluat de consistenta celui de piine. E posibil sa fie mai lipicios, e normal sa fie asa. Se lasa aluatul un pic sa se odihneasca (vreo 10-15 minute), apoi se taie bucati. Fiecare bucata se intinde intr-o foaie subtire, folosind ulei, ca sa nu se lipeasca de masa. Se coace pe tigaie teflonata, fara grasime (este de ajuns uleiul cu care s-a intins aluatul). Suprafata se umfla si poate face chiar niste bule. Se intoarce turta pe tigaie si se tine pina se rumeneste si partea cealalta. Se scot turtele si se pastreaza intr-o oala cu capac, la cald. Sint bune si reci, si reincalzite a doua zi.

Placinta sarata cu peste

Aluatul si ideea de asamblare este de aici, iar ideea cu pestele o am de la Elena. Pestele a fost pangasius, care nu are oase si de aceea se preteaza la placinte. Unica chestie e ca are un gust... hm, sa-i zic specific (a se citi ciudat :-D), nu place oricui. Aluatul insa este delicios si am sa-l folosesc cu siguranta cu alte umpluturi.

Aluatul fals dospit al lui Dr. Oetker

Sub aceasta denumire am gasit pe net urmatoarea reteta de aluat. Se zice ca a fost inventata de celebrul Dr. Oetker. Este un aluat care se prepara rapid, existind in varianta atit simpla cit si dulce. Din acest motiv, are multiple intrebuintari. Eu am facut cu el placinte, pizza, melcisori cu nuca/scortisoara.

Varianta simpla:
150 g brinza de vaci mai mult cremoasa decit uscata
6 linguri lapte
6 linguri ulei
1 lingurita sare
300 g faina
1 pliculet (10 g) praf de copt

Varianta dulce:
150 g brinza de vaci mai mult cremoasa decit uscata
6 linguri lapte
6 linguri ulei
virf de cutit sare
1 pliculet zahar vanilat
75 g zahar
300 g faina
1 pliculet (10 g) praf de copt

Se amesteca intr-un vas brinza, laptele, uleiul, sarea/zaharul. In alt vas se cerne faina impreuna cu praful de copt. Se incorporeaza faina in pasta de brinza si se framinta, dar nu prea mult, efectiv citeva minute, cit nu se mai lipeste aluatul de miini.

Foarte important: daca brinza nu este cremoasa, ci mai mult uscata, se va micsora cantitatea de faina: mai intii se pune jumatate, apoi, pe masura ce se framinta, se mai adauga daca e nevoie. Daca se pune toata faina in cazul unei brinze uscate, aluatul va iesi foarte tare.